Mixul de marketing este un concept care se aplică şi în cazul afacerilor pe Internet deşi sunt autori care consideră că acesta este depăşit. Însă, pe Internet, se vând la un anumit preţ, se distribuie şi se promovează bunuri şi servicii. Totuşi celor 4P ai mixului de marketing putem să îi asociem 10C.
Clientul. Clientul trebuie să fie în centrul preocupărilor oricărei organizaţii care se bazează pe marketing, iar activitatea de marketing trebuie să fie proiectată pentru a satisface în cel mai înalt grad cerinţele clientului. Satisfacţia clientului duce la fidelitate şi loialitate şi implicit la vânzări şi profituri mai mari pentru companie. Internetul îi oferă clientului o putere mult mai mare prin intermediul motoarelor de căutare, a site-urilor de comparare de preţuri, a canalelor multiple etc. Pe Internet clientul este membrul unei comunităţi cere face ca el să aibă un comportament mult mai complex. În plus, Internetul oferă posibilitatea companiilor să segmenteze şi analizeze segmentele şi să îşi poziţioneze oferta cu o precizie mai mare. Evident personalizarea poate fi realizată doar cu acordul permisiunii clientului. În plus, Internetul permite un feed-back rapid din partea clientului, cât şi gestiunea şi modificarea rapidă a site-urilor destinate clienţilor.
Cultura corporativă. În proiectarea unei culturi corporative pentru afacerilor on-line trebuie să se ţină cont de elemente suplimentare cum ar fi: riscurile, arhitectura sistemului, birourile existente şi modul în care acestea vor fi conectate precum şi de parteneriatele care pot fi stabilite.
Pentru a adopta cu succes Internetul, în interiorul companiei trebuie să existe un avocat pentru această tehnologie şi o cultură corporatistă inovatoare. Adoptarea Internetului nu presupune doar îmbunătăţirea unui site, ci reproiectarea întregii activităţi a companiei. Evident o inovaţie este doar cea care îi este utilă clientului.
O viziune on-line presupune realizarea unor parteneriate şi alianţe strategice care urmăresc creşterea traficului şi vânzărilor precum şi o mai bună promovare a imaginii firmei şi produselor comercializate.
Companiile pot alege trei căi digitale: „nu scăpa prilejul” – compania exploatează la maxim tehnologia pentru a obţine un avantaj competitiv (este cea care introduce prima o tehnologie), „urmează liderul” – compania este mai precaută sau mai puţin vizionară preferând să vadă reacţia pieţei înainte de a acţiona, „fii ferm” organizaţia se opune adoptării Internetului considerând că poate acţiona şi fără.
Comoditate. Internetul şi tehnologiile digitale le-au oferit clienţilor o flexibilitate şi comoditate ridicată. Acum clientul are posibilitatea de a cumpăra la orice oră un produs. Creşterea numărului de divorţuri şi a timpului de muncă a redus timpul liber al oamenilor, iar aceştia s-au orientat spre cumpărăturile on-line care le permit o mai mare comoditate. Internetul facilitează şi accelerează procesele de comandă, facturare şi plată, determină reduceri semnificative ale costurilor, permite actualizarea instantanee a preţurilor, cataloagelor şi comunicaţiilor on-line etc.
Competiţie. Internetul a schimbat şi competiţia deoarece tehnologia le permite competitorilor să fie mai rapizi şi imprevizibili. Tehnologia oferă o transparenţă mai mare în cazul preţurilor, promoţiilor, acţiunilor de relaţii publice. Site-urile de comparare ale preţurilor oferă informaţii nu doar cumpărătorilor ci şi concurenţilor. Mai mult, Internetul prin natura sa oferă o cantitate imensă de informaţie despre clienţi, competitori şi mediu. În on-line, o companie se poate confrunta cu concurenţă venită din mai multe direcţii: companii tradiţionale care intră şi în mediul on-line, companii noi care intră doar în on-line (de pe piaţa internă sau de pe cea externă), companii care creează parteneriate şi alianţe în mediul on-line, companii care introduc noi canale de distribuţie.
Comunicare. Internetul schimbă modul de comunicare deoarece permite comunicarea de tip de la unu la unu spre deosebire de media clasică (comunicare de la unu la mai mulţi). Mai mult receptorii (clienţii) nu mai sunt pasivi deoarece ei au posibilitatea să interacţioneze, să caute site-uri, să folosească motoarele de comunicare, să aibă un blog sau să trimită e-mailuri companiei. În plus, companiile le pot oferi clienţilor posibilitatea de a folosi camerele de discuţii pentru a discuta despre produse. Internetul îi oferă companiei şi posibilitatea de a difuza demonstraţii de utilizare a unui produs şi reclame de dimensiuni mari (6-7 minute). De asemenea, comunicarea poate fi personalizată ca urmare a folosirii unor baze de date sau sisteme CRM.
Consistenţă. Acest aspect este extrem de important în special în cazul în care compania funcţionează atât în mediul on cât şi off-line. Între imaginea unei companii creată de-a lungul timpului şi ceea ce oferă pe Internet trebuie să existe o coerenţă.
Conţinutul creativ. În cazul afacerilor pe Internet conţinutul este foarte important. Acesta trebuie să fie la zi, cu excepţia arhivelor. Actualizarea site-ului trebuie să fie în sarcina unei persoane. Conţinutul este foarte important în reţinerea clientului pe site şi se ştie că în general vânzările pe Internet, sunt cu atât mai mari cu cât o persoană petrece mai mult timp pe site. Pe un site se recomandă să existe informaţiile necesare clienţilor şi rubrica FAQ (întrebări care apar frecvent).
Personalizare (customizare). Internetul oferă prin personalizare beneficii atât clientului cât şi companiei. Această tehnologie oferă posibilitatea adaptării comunicării la profilul consumatorului sau în unele cazuri posibilitatea de a adapta produsul la preferinţele şi nevoile consumatorului.
Coordonare. Internetul permite coordonarea tuturor activităţilor desfăşurate în vânzările on-line, de la colectarea informaţiilor şi a comenzilor până la difuzarea informaţiilor şi onorarea comenzilor.
Control. Internetul oferă posibilitatea de a testa şi verifica diferite evenimente şi activităţi. Datele obţinute sunt foarte variate şi furnizează indicii asupra modului de punere în practică a unor acţiuni, a reacţiei oamenilor la acea acţiune, şi a gradului de atingere a unui obiectiv.